Tu Priveşti Printre pleoapele de trifoi Spuma soarelui Şi cutreieri timpul Cărămidă cu cărămidă.
Tu Mutilezi cruci obosite Cu miros searbăd Şi crocant, Scuturi verdele sărat Din copacii sticloşi Şi arizi.
Tu Ascunzi albastrul uscat În lacrimi de credinţă, Zdrobeşti Apusul orb şi putrezit, Stropeşti cu fum De sticlă Şi scuturi ploaia În vis.
Tu, Demon, Otrava decupată Din oglindă, Şopteşte-mi Îmbrăţişarea, Învăluie-mi frigul Cu iubire Şi topeşte-mi somnul Într-un ceai negru!


