Crezi că eşti leu,
Îţi scuturi mândru coama
Şi barca se înclină.
Crezi că eşti vultur,
Adulmeci aerul cu aripile întinse
Şi priveşti marea de sus.
Crezi că eşti ţestoasă
Te ascunzi sub carapace
Şi înoţi.
Pluteşte în visare,
Ascute-ţi ghearele de vrei
Şi lustruieşte-ţi carapacea.
Dar nu uita:
Nu poţi trăi nici pe pământ
Şi nici în mare,
Iar zborul ţi-e străin
Ca pentru orb lumina.
Nu-ţi îneca în lacrimi barca,
Nu face valuri din orice apăsare
Şi lasă malurile în urmă!
Acum respiră adânc!
Eşti doar tu şi orizontul.
Vâsleşte, dragul meu!


